Oamenii spun cu atâta uşurinţă acum toate detaliile posibile despre ei. Gândurile ascunse împărtaşite cu nonşalantă, orice analiză de moment pentru orice lucru, mişcare, gest este vizibilă pentru toţi. Nu mai păstrează nimic… o fac tot în scris pe internet, în cărţi, ziare. Nu există frontiere, limite de bun gust, intimitate. Nu mă deranjează deloc. Aşa văd lumea mai bine şi nu mă mai sperie reacţiile mele….dar unde s-a dus originalitatea? De unde să mai vină? E contagioasă starea asta de a împărtaşi totul, dar nu mai stârneşte nimic, nu ne mai face curioşi….
”-Aaaaa, vad o lume de-a dreptul colorată în albastru cu mulţi ochi ca de sticlă care ne pândesc!!!-Si eu….”
